Rereprezintă (simbolizează) România înstărită din punct de vedere gastronomic.
Trecând munții – frontiera dintre răsărit și apus, dintre ortodoxism și catolicism, dintre sărăcie și îndestulare – TURISTUL va descoperi nu numai un ținut îmbelșugat și elegant, cosmopolit și cu splendide tradiții, ci și o bucătărie opulentă, asemănătoare celei transilvane, cu unele particularități: sosuri și ciorbe îndulcite, pilafuri drese cu verdețuri și paprica. Iar vinurile în Banat sunt de asemenea abundente și deosebite, iar unele chiar unice de-a lungul Dunării. La Moldova Nouă predomină vinul roșu și cel alb (viile Radimna, Liubcova).
Bănățeanul nu este pretențios, el dorește doar să aibă o masă bogată, să fie multe puse la un loc, din belșug să nu lipsească nimic, iar gustul să fie cât mai natural. Aici, în zonă, s-au perindat diverse nații și popoare, în care totul este împrumutat, influența germană, maghiară și sârbească sunt atât de puternice, nu doar că au influențat bucătăria românească din Banat, dar și bucătăria din Banat le-a influențat pe celelalte.
Dintre rețetele culinare în zona Moldova Nouă – Clisura Dunării avem supa (zupa) cu tăiței, cremeș, găluște cu prune, langoși, papanași, preparate din pește, preparatele specifice sărbătorilor de iarnă și cele pascale.
Bucătăria sârbească nu este nici ea nelipsită din gastronomia bănățeană, aceasta fiind reprezentată de preparatele din pește (ex. Ceaunul de Aur) unde se prepară vestita ciorbă de pește.