De un tulburător pitoresc este și una dintre cele mai faimoase peșteri din zonă, aflată pe traseul format pe valea râului Gramensca. La început, la intrare, putem descoperi vestigiile unei cetăți certificate de la începutul secolului al XIX-lea, dar, înăuntru, aproape ca în legendele Prințului Dracula, bântuie numeroase colonii de lilieci. La nivelul de sub intrarea în peșteră se află o boltă masivă ce crează, iarna, o strivitoare draperie naturală, alcătuită din țulțuri ce măsoară câțiva meri. Galeria principală este formată ca un ”labirint stâncos”, la rândul său traversat de un pârâiaș interior pe a cărui albie s-au acumulat diverse reziduuri ce fac deliciul exploratorilor speologi. Galeria secundară se înfățișează ca una dintre cele mai inedite intrări dintr-o zonă de grote din țară, iar ceea ce este cu adevărat unic constă în perspectiva panoramică asupra Dunării, inclusiv a țărmului din Serbia, ajungând să putem distinge impunătoarea cetate medievală a Golumbățului. Din fericire, acest obiectiv turistic, cu atâtea atribute anecdotice și misterioase, este deschis vizitării în tot cursul anului.
Să mai amintim că această cavernă, apărută drept consecință a infiltrării apei în rocă, a suscitat interesul tot mai multor turiști și a inspirat, de asemenea, artiști fotografi și bloggeri.
Povestea spune că peștera a primit numele de la o specie de muscă denumită columbacă ce a făcut ravagii printre animalele oamenilor în perioada Evului Mediu. Musca ar fi luat naștere dintr-unul din cele 12 capete ale unui balaur ce locuia în peșteră și ce a fost ucis de Iovan Iorgovan, cunoscut în istoria populară ca „Braț de Buzdugan”. Acesta s-a dus în căutarea surorii sale, care era cât pe-aci să fie înghițită de balaur, îl găsește și în lupta cu el îi retează unul dintre capete, după care îl omoară. Pentru a se răzbuna pe oameni, spiritul balaurului și-a transformat trupul într-o muscă ce infecta animalele sătenilor.
(http://www.fantasticulbanat.com/gaura-cu-musca-si-legenda-lui-iovan-iorgovan-si-balaurul-cu-7-capete)
De fapt, dincolo de legendă, în această zonă, a existat din vechime o specie de muscă veninoasă (denumită columbacă). Un istoric din zonă, precum Mircea Rusnac, a studiat mai în profunzime fenomenul care ar fi devenit o veritabilă amenințare pentru locuitorii zonei. Astfel, aflăm că savantul venețian Francesco Griselini a descris această muscă drept de mărimea unui țânțar, însă ea zbura pe atunci în roiuri foarte întinse, comparate cu nori groși de fum sau chiar cu ”coloane de aburi”, precum acelea de la malul mării. Aceste roiuri ce apăreau în lunile mai-iunie atacau, de fapt, vitele, oile, caprele sau caii. Ca un detaliu de coloratură dramatică, istoricul menționat amintește că țăranii de prin secolul al XVIII-lea se vedeau nevoiți să aprindă mari focuri de paie pentru îndepărtarea măcar parțială a insectelor. În plus, localnicii se străduiau să vindece mușcăturile de pe corpul animalelor aplicând o fiertură din pelin.
La ora actuală, se mai păstrează și alte povești cu iz misterios, relatate din gură în gură de urmașii localnicilor. Se poate ajunge astăzi destul de ușor din șoseaua ce spintecă Clisura Dunării, însă tot localnicii recomandă, ca și la Herculane, ca vizitatorii să fie atenți la viperele din zonă.