Gornea – Mănăstirea Gornea–Sichevița
Gornea, jud. Caraș-Severin
Acces: Drumul interjudeţean Orşova – Moldova Nouă (pe Clisura Dunării)
Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării au scos la iveală şi câteva obiecte cu însemne creştine care datează din secolele IV-V, dovedindu-se astfel existenţa în aceste locuri a unei vieţi creştine timpurii. În luna iunie 2001, Episcopia Caransebeşului a aprobat oficial înfiinţarea unui schit în localitatea Gornea, comuna Sicheviţa, pe locul unui fost pichet de grăniceri, iar activitatea monahală a început din luna mai a anului 2001.
Terenul şi clădirile existente au fost donate Episcopiei de către Ministerul de Interne. În anul 2002 s-au construit trapeza, chiliile, bucătăriile şi arhondaricul pentru credincioşi. Noua biserică a aşezământului monahal a fost construită între anii 2004-2010 din cărămidă, în stil bizantin. Schitul a fost ridicat la rang de mănăstire la data de 18 noiembrie 2010.
Manastirea Bazias, situata in satul omonim din judetul Caras-Severin, a fost construita in anul 1225 si considerata cea mai mare sfintenie a sarbilor ortodocsi din Clisura Dunarii. Acest fapt se datoreaza traditiei acestor locuri, care leaga numele manastirii si al infiintarii ei de numele primului arhieiscop al sarbilor, Sf Sava Nemanjic. Despre acesta se spune ca s-ar fi oprit aici din cauza unei furtuni dezlanuite de vantul local, „Cosava”. Nemaiputand inainta, Sfantul Sava s-ar fi adresat vantului cu cuvintele”Bas zias”, adica „chiar urli”, de unde si numele asezarii si a manastirii .
Mănăstirea Zlatița
Mănăstirea ortodoxă sârbă din Zlatița cu hramul Sf. Simion și Sava se află pe malul drept al Nerei la doar 3 km de mănăstirea Cusici. Se presupune că datează din sec. XIII, fiind ctitoria Sf. Sava Nemanici, promotorul culturii sârbești. Un document din 1775 menționează anul 1496 pentru fondarea celor trei mănăstiri: Baziaș, Cusici și Zlatița. Conform unor evidențe mănăstirea în perioada 1569-1579 a avut trei călugări.
Biserica avea dimensiuni medii și era complet pictată la interior, fundația era din piatră și zidurile din cărămidă, iar chiliile erau dispuse în jurul ei. Deși grav avariată era încă întreagă în anul 1771, dar în anul 1798 se mai vedeau doar ruinele acesteia. Cercetările de arheologie din 2003, au identificat ruinele bisericii din sec. XV, având dimensiunile 17,50 m x 5,20 m. Mănăstirea a fost incendiată de două ori, în cursul războiului din 1738, și în timpul revoluției din 1848.
În 1848 cei 5 călugări se refugiază la Baziaș unde reactivează mănăstirea. În 1772 mănăstirile Baziaș și Cusici au fost afiliate mănăstirii Zlatița, iar călugării s-au mutat aici. Astfel în anul 1775 cele trei mănăstiri aveau împreună 8 viețuitori. Actuala biserică a fost construită în perioada 1760-1770. Acum mănăstirea Zlatița nu are viață monahală, porțile ei se deschid în 28 iunie.
Mănăstirea Cusici
Mănăstirea ortodoxă sârbă din Cusici, sa află pe malul stâng al Nerei aproape de granița sârbă. Anul construirii nu se cunoaște cu exactitate. Săpăturile arheologice au dovedit că în secolul XV aici a funcționat o mănăstire, se păstrează ruinele bisericii acesteia. Documentele turcești au consemnat mănăstirea Sf. Nicolae, pentru prima dată în 1556-1557.
Un document din 1757, aduce dovada că mănăstirea Cusici avea la momentul respectiv o biserică nouă, cu hramul Nașterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Biserica actuală a mănăstirii, a fost construită în prima jumătate a secolului XVIII, parțial pe vechile fundații. 1951 clopotul mănăstirii și inventarul bisericii din Cusici au fost predate bisericii din Zlatița. În prezent mănăstirea nu are viață monahală, este deschisă în ziua hramului Nașterea Maicii Domnului – 21 septembrie.